Bogdan Tudor Just another world's son

15Feb/101

Nu merita batut drumul pana la Balcic !

Si nu vorbesc de orasul bulgaresc cu acelasi nume ce merita vizitat cu prisosinta, ci de restaurantul ce terfeleste numele frumoasei asezari, de undeva din cadrul complexului Perla (alt nume predestinat) - intersectia Dorobanti cu Stefan cel Mare, pentru cei mai tineri.

Acum, experienta avuta imi da ocazia sa deschid si o noua categorie "Pe urmele lui Peter Imre", categorie pe care o deschid cu placere acum desi am evitat sa o fac in trecut, cu toate ca m-am mai intersectat cu recomandarile "gurmandului" si alta data cu aceeasi... dezamagire. Pentru cei care nu il cunosc, Peter Imre mentine (cu destule scapari) o rubrica de review-uri de restaurante in Ziarul Financiar pe care obisnuiesc sa il citesc, alaturi de Financiarul - pacat ca Business Standard s-a prapadit pentru ca nu era rau de loc. Sunt voci care spun ca personajul face review-urile dupa cum primeste gratis de mancare prin diferite locatii si pana acum am tot evitat sa le dau crezare, insa experienta la Balcic a intrecut orice asteptare.

Prieteni, nu am crezut sa se intample intr-un restaurant in zilele noastre, insa am comandat Pui la Protap care era alterat ! Mirosea ingrozitor de la o distanta apreciabila si arata ca fratele Petreus pentru cei care inteleg ce vreau sa zic. Absolut incredibil.

Usurat acum de partea cea rea, sa o iau cu inceputul.

Locatia nu e rea si semnele initiale au fost bune. Fix jumatate era plina, cealalta jumatate astepta un botez. Am fost invitati usor superior la singura masa libera. Evident, era incantat de alegerea facuta si ma felicitam in gand pentru experienta pre Valentine's Day pe care urma sa o avem.

Masa draguta si curata, iar in jur destul zumzet. Pe masura ce ne familiarizam cu locul, mi-am dat seama ca motivul pentru care jumatate era plina era doar faptul ca in aceasta parte a locatiei, se "producea" un alt eveniment, de aceasta data o onomastica cu agitatia aferenta. Nu prevestea insa nimic din ce urma sa se intample.

Eu, imi facusem temele de acasa despre restaurant si dupa un scurt review al meniului am comandat Salata Balcic si Costite Marinate cu Garnitura Asortata. Roxana, a sugerat ospatarului Pui la Protap cu o ciorba, momentul in care s-a produs prima revelatie. Ospatarul, de altfel destul de nemultumit de job-ul lui dupa cum se manifesta, ne-a atentionat - uitandu-se la Roxana - ca portia contine un pui intreg, adica sugerand sa nu aruncam mancarea, ar fi pacat.

Acum, nu ca nu ar fi avut dreptate - uitandu-ma si eu la Roxana, insa la rugamintea de a comanda atunci jumatate de portie a replicat ca nu stie daca se poate, ci ne va spune daca e in regula, in functie de "in ce toane este bucatarul!". Acum, se pare ca am avut mai mult ghinion decat noroc pentru ca toanele l-au determinat sa ne aduca dupa vreo 40 de minute jumatate de portie insa efectiv alterata.

Salata Balcic comandata de mine era uscata si lipsita de gustul de legume savuroase pe care il astepti de la niste bulgari autentici. De fapt singurul lucru bun este lipia speciala cu cascaval sau branza deasupra, cam la nivelul unei patiserii bune de cartier, doar ca de 3 ori mai scumpa.

Despre puiul Roxanei nu ma mai repet, iar costitele mele au avut partea lor de surpriza. In primul rand ca in mintea mea, asteptam asa numitele spare ribs americane, costitele cu os pe care le infuleci curatand carnea de pe oase, atat de suculente si de delicioase. Numindu-se si marinate, eram absolut sigur ca nu pot gresi, ceea ce evident s-a intamplat - am gresit.

In farfuria din fata mea, tronau 4 felii (bucati) de costita din aceea pe care o cumperi pentru gratar de la supermarket, nicidecum ce ma asteptam. Bucatile, preparate la ceaun erau "crocante" in nici un caz marinate (foarte bine facute, aproape arse), alaturi de o garnitura anemica formata din cartofi la punga, rosii si castraveti (nu salata, ci direct pe farfurie) si o pleasca de piure de zacusta (din aceea, cea mai ieftina de la supermarket). Initial, am sperat ca am gresit eu cand am comandat si pentru ca ospatarul nostru disparuse de ceva vreme am intrebat o domnisoara ce ocupa aceeasi pozitie in organizatie daca ce am in fata este ceea ce se regaseste in meniu. Iar raspunsul ei a fost absolut genial: "Da, acestea sunt vestitele costite marinate !". Atentie, vestitele, nu altceva ! Atunci si acum, inca ma amuz copios la auzul replicii. Am zis sa incerc ca poate felul in care arata ma induce in eroare. Gresit, erau asa cum ma asteptam: tari, uscate de se mestecau greu iti ramaneau pe gat.

Evident ca am cerut nota si am plecat cat se poate de repede, fara nici un fel de manifestare a nemultumirii noastre, ceea ce cred ca li s-a parut extrem de ciudat, de altfel un picol ne-a intrebat daca nu vrem la pachet mancarea ramasa :-) . Din ce am dedus din atitudinea lor pareau destul de resemnati, obisnuiti sa fie admonestati de clienti.

Prieteni, evitati locatia iar despre Peter Imre, luati recomandarile lui ca prognoza meteo, cu 37% sanse sa fie corecta, asa ca te intrebi daca nu e bine sa te pregatesti exact invers (de soare cand se anunta ploaie si invers).

Comments (1) Trackbacks (0)
  1. Sant cetatean roman stabilit in australia si locuiesc in zona.De cate ori vin in bucuresti,iau masa la acest restaurant si vreau sa spun ca totul este aproape PERFECT.Dupa cate am inteles de la personalul care lucreaza la acest rest.,patronul este foarte exigent cu cei care nu isi vad de treaba,iar articolul de mai sus ,este facut din razbunarea unuia care a lucrat acolo si a fost dat afara.Ce sa-i faci?Asa-i la noi la romani.


Leave a comment


No trackbacks yet.