Eu cand vreau sa fluier, mai bine ma abtin
Sala era plina, deci marketing-ul si comunicarea au functionat foarte bine. Si e intr-adevar un film care merita vazut.
E un film social, stiu ca nu va asteptati la un blockbuster, insa am vrut sa fiu sigur de la inceput ca lamurim acest lucru. Trebuie sa va ganditi bine in ce stare de spirit va aflati si cu cine va duceti sa vedeti acest tip de filme. Am vazut oameni care au iesit din sala, probabil jigniti de limbaj.
Acum, cu adevarat interesant este distrugerea mitului, a perceptiei generale ca tipul de oameni asemanatori personajului personal: 'cu un fond bun', au ajuns intr-o anumita situatie dintr-un 'context de imprejurari' sau 'datorita mediului'. Se dovedeste ca de fapt sunt acolo pentru ca au luat constient decizia de a fi acolo !
Ce este mai interesant este ca sunt sigur ca fiecare am intalnit oameni asemanatori lui Silviu, personajul principal, aflat in puscarie pentru o fapta nespusa, insa cu un suflet bun, care si-a crescut singur fratele si care se indragosteste tacit de o studenta venita in practica pentru un studiu.
Iar pentru genul acesta de oameni am avut pe tot parcursul rularii filmului in minte un exemplu concret, de prieten din copilarie pe care il compar imediat cu Silviu si care a trecut exact prin aceeasi experienta. Exista un happy-end in cazul prietenului meu, din fericire a avut alaturi familia si prieteni care nu l-au mai lasat sa faca din nou aceeasi greseala, sa gandeasca ca 'eu cand vreau sa fluier... fluier' si i-au transformat destinul desi atunci cand vrea sa fluiere acum... trebuie sa se abtina.
Pentru ca asta e viata nu? Putem sa facem mereu doar ceea ce vrem?